... m-am mai întristat puţin. Sunt studentă la jurnalism. Deci trebuia să fiu miezul acolo. Să văd ce, unde şi cum. Chiar mai mult decât atât. Să fiu ochii şi urechile şi nasul celor care nu s-au sinchisit să survoleze zona, dar totuşi vor să ştie ce-a fost acolo.
Aşa că eu veni, vidi şi... cam atât.
Am fost pe faleză. Am văzut puţin din circul de acolo. Şi am rămas cu mirosul ăla de scorţişoară în nări, care îmi tăia respiraţia şi mă îngreţoşa. Cu clocotitul înfundat al vinului care bolborosea în crătiţi pe plite electrice înşirate chiar aşa pe marginea Dunării. Cu imaginea castanelor prăjite - la 4 lei suta de grame - şi a merelor roşii glazurate de parcă erau scoase din desene animate. Şi cu fumul de la mititeii care sfidau 'criza' încă în păr...
Nimic nou sub soare. Vânzători îngheţaţi, întristaţi, plictisiţi, devoratori de seminţe. Trecători fără bani, nehotărâţi, suspicioşi, gură-cască. Cea mai bizară reuniune de la elastice de chiloţi la argintării, haine de piele sau blană, icoane, ornamente de brad şi cântece bisericeşti.
O spoială de lucruri şi oameni, unii mai nefericiţi ca alţii. Colorat şi urât şi trist.
Quo vadis Domine?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu