Operaţii estetice

-Şi eu cum mai ies acum din casă cu nasul ăsta? întreabă femeia, plângând în hohote, după ce tocmai i-a fost prezentat rezultatul rinoplastiei la care s-a supus de bunăvoie.
-Dar până acum cum ai ieşit? întreabă şi medicul, destul de reticent.

Se poate. Asta se întâmpla chiar la televizor, într-o emisiune specializată pe „schimbarea la faţă”. Aviz amatorilor.

Medicina a evoluat nesperat de mult. Şi este de-a dreptul minunat să salvezi un om printr-un transplant de inimă, să găseşti leacuri celor mai devastatoare boli şi să alini suferinţele a milioane de suflete. Dar de aici până la a folosi bisturiul când nu-ţi mai place zâmbetul tău nu ar trebui să fie un pas atât de mic.

Operaţiile estetice nu mai sunt de ceva vreme doar un vis frumos. Sunt o realitate. Oameni de tot soiul apelează la ele. Cum era de aşteptat, acolo unde există interes, apar şi controversele, astfel încât multă lume condamnă tipul acesta de intervenţii. Avem deci de a face cu cei care susţin că ar trebui să profităm din plin de beneficiile pe care medicina modernă ni le pune la dispoziţie şi contestatarii lor, care resping ideea de a apela la operaţii doar pentru a ne face un pic mai frumoşi.

Eu una nu sunt pentru operaţiile estetice. Dar înainte de toate aş vrea să specific că există, totuşi, motive întemeiate pentru a apela la ele. Din nefericire, pe lumea asta sunt şi oameni mai puţin norocoşi. Care nu se pot privi în oglindă, care nu pot duce o viaţă normală, care nu pot ieşi din casă fără să fie priviţi ca nişte ciudăţenii – cu milă, cu teamă, cu repulsie. Pe ei nu îi putem judeca dacă iau această hotărâre.

Acum însă revin la aceia care reprezintă subiectul obiecţiilor mele. Oameni care, spun ei, au avut decenţa să nu zâmbească prea mult în viaţa asta şi să stea pe cât posibil la umbră, s-au trezit într-o dimineaţă şi au descoperit că le-a apărut un rid. Întâmplarea, care le-a declanşat, de altfel, o adevărată problemă existenţială şi un imens zbucium lăuntric, nu poate fi trecută cu vederea. E nevoie deci de o mică intervenţie chirurgicală. Apoi oameni care au un nas cu ceva mai multă personalitate, nişte obraji puţin mai lăsaţi, un fund cam mare (chiar dacă de la prea mult stat pe scaun) sau nişte sâni prea mici pentru aşteptările lor de la viaţă, vor şi ei o schimbare. Şi, culmea culmilor, există şi persoane care sunt nemulţumite că au prea multe coaste şi vor să mai scoată din ele pentru... o talie mai accentuată, cum le place să susţină.

Aş putea fi acuzată că vorbesc din perspectiva celui care nu-şi permite asemnea îmbunătăţiri şi preferă să le critice, pentru consolare. În practică nici nu aş avea de ce să-i condamn pe cei care apelează la ele. Totuşi, nu mă opreşte nimeni să observ ce reflectă această atitudine despre fiecare dintre noi. De fapt, operaţiile estetice ne fac să fim mai frumoşi pe de o parte, şi mai superficiali pe de altă parte. Ne ascund imperfecţiunile fizice şi ne scot la iveală neajunsurile psihice. Slavă Domnului că suntem aproape 7 miliarde de indivizi pe planetă şi fiecare este unic în felul său. Fiecare arată altfel. Cum ar fi fost dacă eram toţi înalţi, slabi, blonzi şi cu ochi albaştri? Ne-am fi plictisit fioros.

Poate că nu este nimic greşit să-ţi doreşti să arăţi un pic mai bine, chiar dacă asta înseamnă să te întinzi pe masa de tăiere. Problema apare însă atunci când ne facem un scop în sine din asta. În loc să ne privim cu încredere şi să apreciem tocmai diferenţele fizice care ne dau individualitatea, ajungem să ne ascundem în spatele unor măşti care nu ne reprezintă. Noi vrem să ştergem cu un burete ceea ce suntem, iar medicii se joacă de-a Dumnezeu. Senzaţia că ai toată puterea din lume şi că poţi schimba orice şi pe oricine nu este ceva cu care ar trebui să ne obişnuim.

Revenind la vorba doctorului, până acum am putut să ieşim din casă şi cu nasul borcănat, şi cu fundul pe care numai noi îl vedem imens, şi cu ridurile care nu ne arată doar anii care au trecut pe lângă noi, ci şi puţin din experienţa pe care am acumulat-o şi pe care am putea la fel de bine să o folosim şi în privinţa asta.