Misoginism

Misoginismul face carieră de când lumea. A început cu Zeus şi a lui Pandora, prima femeie de pe pământ, vinovată de apariţia tuturor relelor. A continuat în Biblie cu Eva, creată din coasta lui Adam şi din cauza căreia neamul omenesc a căzut în păcat. L-a susţinut apoi, cu fervoare, Schopenhauer prin teoria despre prostia „teutonico-creştină” referitoare la femei. Şi astăzi îmbracă cele mai bizare forme.

Pe lumea asta suntem bărbaţi şi femei. Încercăm de secole să ne convingem că suntem şi unici şi egali. Toate astea în timp ce vânturăm teorii despre sexul frumos şi sexul puternic – chipurile, un alt fel de a diviza specia umană. Mai sunt şi misoginii, cei care urăsc sau cel puţin desconsideră femeile, având păreri preconcepute. Cum era de aşteptat, ca răspuns probabil, au apărut misandrele- femeile care manifestă repulsie faţă de bărbaţi.

Personal, nu sunt de acord nici cu unii, nici cu ceilalţi. Suntem diferiţi oamenii între oameni. Şi diferiţi nu înseamnă neapărat mai buni sau mai răi. E drept, nu putem nega diferenţele biologice, fizice sau psihice care ne caracterizează pe fiecare, dar de aici până la a susţine că bărbaţii trebuie să fie puternici, deştepţi şi pragmatici, iar femeile frumoase, delicate şi sensibile e cale lungă. Există bărbaţi sensibili şi femei puternice. După cum şi prostia se împarte tuturor, fără discriminări de rasă sau de sex.

Misoginismul este, până la urmă, o problemă gravă a societăţii în care trăim. Şi nu spun asta pentru că aparţin celeilalte tabere. Care este principala ocupaţie a misoginilor? Despicarea firului în patru – se concentrează, cu toţii, exclusiv, asupra defectelor pe care le au femeile, defecte pe care le judecă în permanenţă, le amplifică şi, inevitabil, le deformează. Ce pierd din vedere? Faptul că printre toate acele defecte pe care mintea lor bolnavă le înfloresc apoteotic, există şi calităţi reale. Chiar calităţi care lor le-ar putea lipsi. A critica în permanenţă defectele cuiva nu poate duce la niciun fel de progres. Şi mai are şi dezavantajul de a-i distrage atenţia celui care practică meseria asta de la propriile cusururi.
Ei spun că femeile nu se pricep la nimic. Eu spun că femeile nu pot face tot ceea ce fac bărbaţii. Nu la fel de bine. De fapt, în anumite privinţe chiar se descurcă mai bine. Din nou, e vorba de diferenţe. Care ne definesc. Fiecare om pe lumea asta este bun la ceva. La modul trist o dovedesc chiar misoginii, care sunt buni să critice nefiresc, nefondat. Dacă acuzaţiile lor ar avea o bază, ei s-ar numi critici. E şi asta o meserie. Din păcate pentru aceştia, nu pot fi nici măcar atât.

Cum mentalităţile sunt greu de învins, chiar şi într-o lume în care femeile depăşesc numeric bărbaţii, nu ne rămâne decât să facem haz de necaz. Căci există destule glume proaste şi bancuri mai mult sau mai puţin sărate care ţin subiectul disputei misoginilor şi feministelor convinse.

Din categoria aceasta putem aminti glumeţilor cărora le place să atragă atenţia că femeia a fost creată din coasta bărbatului şi deci îi este inferioară că există un răspuns cel puţin la fel de glumeţ: femeia a apărut ca un rezultat firesc al nemulţumirii Creatorului faţă de primul său exemplar al speciei.